Când Muzeul Solomon R. Guggenheim s-a deschis în 1959, criticii au analizat designul, comparându-l cu o mașină de spălat, un bol cu fulgi de ovăz răsturnat și „o chiflă încrucișată caldă supradimensionată și nedigerabilă”, printre altele. Astăzi, însă, a devenit una dintre cele mai iubite icoane arhitecturale din New York. Proiectat de legendarul arhitect Frank Lloyd Wright, Muzeul Guggenheim este o capodoperă din beton, cu o formă în spirală grea, care oferă cu siguranță un spațiu unic în care să expune arta modernă – scopul final al lui Solomon R. Guggenheim și al consilierului său de artă Hilla Rebay. . A fost prima comandă a lui Wright în New York City, dar arhitectul a fost de fapt destul de nemulțumit de locația aleasă. „Ma pot gândi la câteva locuri mai dezirabile din lume pentru a construi acest mare muzeu, dar va trebui să încercăm New York”, a scris el într-o scrisoare din 1949. Compromisul? Wright a ales un loc lângă Central Park pe Fifth Avenue și 89th Street pe Upper East Side. Locația a conectat Muzeul Guggenheim cu natura – o componentă crucială a etosului de design al arhitectului. Mai jos, descoperiți opt fapte puțin cunoscute despre emblematica clădire din secolul al XX-lea.
1. Frank Lloyd Wright a vrut ca exteriorul muzeului să fie roșu.
eți găsi o utilizare proeminentă a culorii semnăturii lui Wright, Cherokee Red, în multe dintre cele mai faimoase lucrări ale sale. Guggenheim monocromatic nu este unul dintre acestea, dar aproape că a fost. Wright a intenționat să pună exteriorul în marmură roșie, susținând că „roșul este culoarea creației”, dar Hilla Rebay a refuzat ideea. „Roșul este o culoare care îl nemulțumește pe [Solomon R. Guggenheim] la fel de mult ca și pe mine”, a scris ea într-o scrisoare din 1945 către arhitect.
2. Exteriorul original a ajuns să fie vopsit în galben maroniu.
Așa este, Guggenheim nu a fost inițial griul super-pal care este astăzi. În timpul restaurării în valoare de 29 de milioane de dolari, conservatorii au îndepărtat 11 straturi de vopsea, dezgropând nuanța originală galben-maronie. A existat o dezbatere despre ce culoare să picteze exteriorul restaurat. Susținătorii galbenului au discutat că culoarea se aseamănă mai mult cu ceea ce și-ar fi dorit Wright, deoarece nu iubea în mod deosebit albul; în timp ce susținătorii griului au discutat că clădirea era mai bine cunoscută de rezidenții și vizitatorii din New York pentru nuanța sa aproape albă, fiind vopsită în diferite nuanțe de gri încă din anii 1960. La sfârșitul zilei, susținătorii lui gri au câștigat.
3. Rampa are mai mult de un sfert de milă lungime.
Oricine a urcat pe rampa în spirală din interiorul Guggenheim știe că este un pic de antrenament. Întreaga rampă are 1.416 de picioare lungime și este setată la un unghi de 18 grade. Frica de inaltime? Nu vă aplecați peste parapetul de 36 de inci înălțime – o barieră extraordinar de joasă care cu siguranță nu este la înălțimea codurilor de construcție contemporane – și priviți în atriumul de 96 de picioare de sub rotondă. Cu toate acestea, plimbarea face unul dintre cele mai unice locuri pentru a vedea colecția muzeului, inclusiv lucrări de Vincent Van Gogh, Pablo Picasso și Édouard Manet.
4. Designul original al lui Wright a inclus un lift de sticlă și o punte de observație sferică
Când a proiectat spațiul pentru artă contemporană, Wright și-a imaginat un lift din sticlă la fel de modern și o punte de observație sferică pentru noul muzeu. În primele modele ale clădirii, un puț de sticlă poate fi văzut încorporat în curbele netede ale rampei care duce în sus de rotonda centrală. Potrivit NPR, Wright dorea ca patronii să ajungă mai întâi în partea de sus a clădirii, apoi să se plimbe pe îndelete pe rampă, vizând colecția muzeului, ajungând în cele din urmă în partea de jos și experimentând structura ca ultima operă de artă. În cele din urmă, reducerile bugetare au strivit liftul de sticlă și acum majoritatea vizitatorilor se plimbă prin instituția din Manhattan de la etaj în sus.
Clădirea este una dintre cele mai tinere care a fost desemnată Reper Istoric Național, ceea ce s-a întâmplat în 2008, când avea 49 de ani.
Majoritatea clădirilor nu primesc desemnarea până când au rămas în picioare de cel puțin 50 de ani, dar Serviciul Parcurilor Naționale, care administrează programul National Historic Landmark, a invocat o excepție specială de la criteriile sale standard de nominalizare, având în vedere importanța clădirii. Și mai impresionant: Guggenheim a fost numit un reper din orașul New York la doar 31 de ani, făcând-o una dintre cele mai tinere clădiri care a primit acest titlu.
Interiorul muzeului este pictat aproape în fiecare zi.
Vopseaua albă de pe interiorul Guggenheim este în mod constant reîmprospătată, având în vedere că este predispusă să se zgârie puțin. „Ar trebui să închizi cu adevărat întreaga clădire și să o închizi pentru, știi, nu știu, o săptămână întreagă sau ceva de genul, dacă ar fi să revopsești cu adevărat interiorul”, a spus curatorul asistent de arhitectură Ashley Mendelsohn într-un ghid audio pentru muzeu. „Și, în schimb, retușăm ici și colo.” Așa că în fiecare zi după ce muzeul se închide pentru oaspeți, pensulele ies. Acest stil de pictură mozaic conferă o calitate texturală unică suprafețelor interioare, pe care o puteți simți dacă treceți mâinile peste parapet, de exemplu.
Pereții interiori ai rotondei sunt înclinați spre exterior la 97 de grade.
Wright dorea ca pereții să imite înclinarea unui șevalet pentru a expune cel mai bine operele de artă. El și-a imaginat să se sprijine picturile de perete, mai degrabă decât să le monteze complet. Pentru a proteja lucrările, a adăugat pante abrupte între podeaua galeriei și pereții galeriei pentru a separa publicul de artă. De asemenea, a instalat luminatoare în galerii pentru a ilumina arta în mod natural. Niciuna dintre aceste noțiuni nu a ajuns să fie folosită pentru mult timp – lucrările sunt acum de obicei montate direct pe pereți, iar luminatoarele au fost înlocuite cu iluminare artificială după expoziția inaugurală din 1959.
Designul muzeului nu a fost doar inițial înțeles greșit, dar a fost și foarte controversat
Când au fost dezvăluite pentru prima dată planurile pentru clădirea care va găzdui în cele din urmă o colecție permanentă extinsă și va organiza multe expoziții notabile, acestea au fost foarte controversate în rândul artiștilor. Mulți au considerat că pereții curbați ai clădirii nu sunt adecvați pentru expunerea de artă, iar acest lucru i-a determinat pe 21 de artiști să trimită o scrisoare directorului muzeului, cerându-le să-și reconsidere planurile. „Conceptul de bază al pantei curbilinie pentru prezentarea picturii și sculpturii a indicat o nesocotire neplăcută față de cadrul rectiliniu fundamental de referință necesar pentru contemplarea vizuală adecvată a operelor de artă.”
9. Inițialele lui Frank Lloyd Wright pot fi găsite pe exteriorul muzeului, ca o semnătură pe o operă de artă.
Chiar dacă Guggenheim a avut un început controversat, în cele din urmă a devenit una dintre cele mai notabile și respectate construcții din toate timpurile. (Caz concret: statutul său neobișnuit de timpuriu de desemnare a reperului). În exteriorul Muzeului Guggenheim, există o mică țiglă roșie care poartă inițialele lui Wright. Arhitectul a comandat unui ceramist să creeze aproximativ 25 dintre aceste plăci, care au fost inspirate de sigiliile de pe imprimeurile japoneze puse pe proiecte care au primit aprobarea sa personală, ceea ce înseamnă în esență că acestea au fost finalizate exact conform specificațiilor sale. Guggenheim este unic prin faptul că poartă și numele antreprenorului care l-a construit, George Cohen, pe care Wright l-a respectat foarte mult. „A fost singura dată când Wright a pus numele antreprenorului general pe o clădire”, spune gazda podcastului 99% Invisible Roman Mars în ghidul audio al muzeului.
